Pirelli Sport Demon.
Sau incep sa recunosc faptul ca petrec 90% din timpul pe motocicleta pe asfalt? Oricum ar fi, imi place prea mult ca pot urca pe borduri, ca nu ma deranjeaza gaurile din asfalt sau gurile de canal. Asa ca… suspensia lunga “rules”!!! iar eu “ma laud” 
Am fost sa ma uit spre Cluj din livada. Din livada Palacsay.
M-am aruncat in iarba, si mi-am vazut pantofii. Si vi i-am aratat si voua:
Se pare ca si acestui aparat ii place motociclismul:
cu toate ca in poza de mai sus nu a apucat sa vada motocicleta din prima, s-a concentrat si i-a facut o poza grozava mai apoi:
Apoi s-a gandit ca poate e sperioasa motocicleta, si s-a lasat in iarba si a prins-o:
Aparatul cam atit a reusit sa povesteasca… cine doreste sa vada restul povestii, este invitat sa mi se alature, la urmatoarea excursie cu care sa ma laud
O intersectie care candva era importanta la iesirea din Cluj, intersectia dintre drumul spre Bistrita, si drumul spre Reghin (si implicit spre locul meu de munca de vineri) sta linistita duminica dimineata. Se vede de la inaltimea dealurilor ce marginesc valea Clujului.
Desi poate nu se vede asa de bine, pista aeroportului din Cluj este la o atingere distanta ( dedicatie Helgai)
Intr-un camp cu viorele stau niste greieri si cosasi:
Valea se prelungeste spre Dej, implicit Lunca…
Mi-e dor de Lunca…
Hristos a inviat!
Iar mai jos, doua poze sa va incante ochii
Prima poza este de asta vara, de la o zi intreaga petrecuta cu Helga. Tot ea a facut poza
Poza de mai jos a fost facuta dupa o tura de motociclism, mai ales ca am si picat cu motocicleta in acea zi. Remarcati va rog si cearcanele ( fiindca nu am purtat ochelarii)
Aici, avand in vedere ca ea a stat toata ziua sa gateasca, si sa faca poze, am rugat un prieten sa ne faca poza la masa:
Iar dupa pranz am fost si am luat si niste bomboane, doar ne trebuia si un desert:
Oare cum ar fi sa lucrezi intr-un loc de munca cu spatiu infinit, cu soare care sa nu te arda, si aer curat la discretie?
Ei, ia luati de aici
In primul rand veti descoperi ca nu avem IT manager on-site, pentru ca nu ar putea suporta locatia birourilor.
Ca tot vorbiram de birouri, sa va arat cladirea de birouri a vecinilor:
In curte avem si oaze de relaxare:
- biserica, un important punct, plasata strategic:
- ghivecele din curte
- gradina scolareasca chinezeasca:
Ei, pe langa astea, mai avem si un pic de infinit.. uite de aici:
Helga s-a uitat la mine, si a decis ca cizmele mele rosii merita fotografiate. Asadar, le-a fotografiat. Eram in padure, sus la Belis
Dupa cum spuneam si in titlu, a venit vara. Ce surpriza!
A venit destul de repede, dar pentru ca nu era complet verde muntele, si pentru ca ma pregateam sa merg repede repede la Satu Mare, si pentru ca vremea nu era chiar prielnica pentru plimbare pe munti calare, excursia din martie a aratat cam asa:
Insa a venit luna iunie! Cu soare si caldura ( pe alocuri), cu excursii obligatorii prin alte parti.
Avand in vedere ca am inceput tarziu, am inceput excursia cu o seara pregatitoare, pentru aclimatizare
si in timp ce capra se odihnea in garaj, la o barfa cu prietenele ei
noi stateam si pazeam ceaunul:
A doua zi dimineata, am pregatit niste poze sa vedeti si voi unde am dormit:
Pana cand s-au trezit capritele si si-au baut cafeaua, noi ne-am strans la informarea despre traseu:
Si am plecat!!!!
Dorin a decis sa ne arate drumul:
Cu ajutorul indicatiilor lui, am ajuns pe aici:
si m-am apucat de figuri gen Van Damme (mi-am golit din apa din bocanci) :
Am gasit bineinteles si restaurantul cu cea mai selecta gradina de vara:
Si pe cand calutii se uitau mirati la noi
eu mi-am regasit neamurile
si neamurile mi-au aratat calea de urmat (cea din spatele meu ):
le-am multumit cu un prim-plan
Am lasat in urma coltul de pace, si am plecat mai departe:
Si pentru ca m-au intrebat foarte mult despre neamurile mele, am decis sa le arat baietilor care e faza cu noroaiele:
Si pentru ca lectia sa fie bine invatata, s-a impus o sesiune de coaching:
Calutii care stiau lectia au stat cuminti in banca lor:
iar apoi cu voiosie ne-au dus aici:
Si pentru ca padurea se uita la noi prin ochi de jad
ne-am declarat invingatori
si am pornit mai departe pe drumuri din alta lume:
si am urcat pe dealuri, si am privit lumea de sus:
Am mai facut un pit-stop (doamne cat de buna era apa )
si apoi din nou pe dealuri, de data asta pana acasa
Cu toate ca sunt foarte obosit dupa o plimbare de genul asta, nu pot sa inchei inainte de a spune ca pozele apartin Laviniei si lui Yzu (in ordine alfabetica) si ca le multumesc pentru ca m-au ajutat sa MA LAUD
